sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Un ghiocel- putere

De pe sub zăpada întinsă-n crustă sidefată ca o glazură, de printre crenguțele de trandafir încă gâtuite de strânsoarea gheții, de dincolo de țărâna înghețată, tapetată cu uscăturile toamnei trecute, de undeva din străfunduri, își fac loc timid, încet, constant, tenace, ghioceii anului acestuia. Pagina mea de facebook a început, ușurel, să se populeze cu fotografiile ghioceilor românești, aceia înveliți într-o frunză (despre care n-am știut niciodată cum de a fost păstrată verde, peste iarnă) în cea mai supremă, primăvăratică sfidare a șerpăriei politice ori a discordanțelor sociale locale.

La vederea ghioceilor parcă se-ntoarce buna rânduială în pe ușa sufletului.
Complet ignorantă la palmele care de-o veșnicie se tot spală una pe alta, primăvara românească tropăie mărunțel să-și intre în drepturi.


Mirosul ghioceilor mi-a ajuns până aici, departe, în ultima sâmbătă de ianuarie. Iar gustul sălciu dulceag al codițelor și petalelor de ghiocel (cum îi mărturiseam Elenei, astăzi, într-un schimb proaspăt de mesaje, se pare că am mestecat destule codițe și petale de ghiocei, în timp, dacă încă țin minte gustul) bate orice parfum sofisticat de firmă, gata de lansarea sezonului.

Ticăie primăvara, mai mult în România dar, firav, dacă pui mâna la ureche și lipești urechea de peretele gândului, o auzi și aici, în Canada, ca pe bătaia inimii unui embrion. Primăvara vine, primăvara crește, ea chiar vine, eu am auzit-o azi, așa, un pic.   
Nu mi s-a părut, nope.

3 comentarii:

Anonim spunea...

"Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate." (William
Shakespeare)
Luand ca punct de plecare acest citat, incerc sa patrund in sufletul tau si sa inteleg dincolo de aceste randuri, sa inteleg rostul lor, acum in plina iarna, sa inteleg resortul care ti-a pus in miscare dorul de PRIMAVARA si de GHIOCEI !!!
Ce se ascunde in dosul lor, ce dor imens de reavan, de proaspat, de glia indepartata, de visul unei nopti de prrimavara, ce amintiri se deruleaza acum in tine...ce gust de ghiocei ai si de care nu poti scapa, ce departari te aduc atat de aproape de noi??? Si cat de intensa e aceasta dorinta de a reveni, de a simti "ticaitul" primaverii ce va sa vina, al embrionilor ce abia stau sa nu plesneasca sub un soare ROMANESC... stiut si simti doar de tine, ??? Nu...nu te-ai inselat...primavara vine, vine cu tropaitul cailor albastri. si verzi, si galbeni...caiii cu ghiocei la urechi ! Si stim ca vei veni si tu...calare pe un cal argintiu, cu aripi de otel! Te asteptam ...te vom primi cu buchetul de ghiocei visati, vei simti iarasi gustul lor inconfundabil si poate, iti va tine iarasi pentru un timp...timpul tau, al meu, al tuturor ! Iti multumim Magda, pentru gandul minunat primavaratec !

Magdalena Manea spunea...

Elena, mie sufletul îmi plutește, nopțile, undeva peste întunericul apelor Atlanticului, țin în vis o mână încleștată pe rărunchii spiritului neamului de unde am plecat și pe cealaltă înfiptă în țărâna virgină și bună de sub casa mea caldă ca plapuma bunicilor. Când mi-e dor de ghiocei, și asta se întâmplă de fiecare dată la începutul timpuriu al primăverii, mă dor inelele încleștate la voi în miriști și îmi ostenește mâna ce sfărâmă pământul ăsta gras, plin și făr de nume. Pălăria mea de paie poartă spice-nfipte-ntr-o parte, frunza de arțar face ochii mari, la gâtul meu atârnând și, da, de cum pășesc în țară parcă las motoarele la turație mică...cred că mă simt în siguranță.

Anonim spunea...

Raspunsul tau imi starneste atatea emotii Magda !...e un fel de transpunere in situatia ta si, marturisesc farte sincer ca nu as fi facut fata niciodata unei atari situatii ! De aceea te admir atat de mult, admir forta pe care o emani din tot...ganduri, sentimente, cuvinte, fiinta ! M-am apropiat pe nestiute de starea ta, empatizez la modul real, imi doresc sa pot aduce in sufletul tau prin tot ceea ce scriu si sigur tu simti asta, un flux pozitiv de energie romaneasca, acea energie pe care o emana un popor greu incercat dar atat de determinat si sensibil ! Stiu...ti-e dor de ghiocei...ti-e dor de NOI...noi suntem ghioceiii tai !, si suntem si esti si vom fi ! Ghiocei...si frunza verde de albastru !