joi, 25 iunie 2015

Doamne, ce-am făcut!?

Ca la spovedanie vin, plec capul și zic, Doamne, ce-am făcut!? 
Am plonjat, în trei ore de introspecție, în cine sunt, cu un pic de ajutor la zbor. 

Dibuind în zare un înger cu funii de vorbe pe după umăr, m-am lăsat atârnată cu capul în jos, să văd lumea și altfel, până departe, în crucea nopții.

source: natura-bushcraft.blogspot
Nu mai sunt aceeași. Urc, încet, pământul la rang de cer, am timpul în degete,  sunt epuizată, zic. Ce mi-a trebuit, aia am găsit. 
Habar n-am, cum ziceam.

Va trece timp să-mi revin. Undeva, înlăuntru, o lampă cu gaz își reflectă lumina-ntr-o oglindă afumată.

Cer vreme, cer pace, cer Iar.

Mă uit la mine-ntr-o icoană, îmi prind părul în codiță și mi-e frică, de bine ce-mi e, de frică ce-mi e, de bine ce-mi e. Sunt cu mult mai mică decât mine.

Niciun comentariu: