Stai jos, c-avem
de vorbit.
Uită-te în ochii
mei, dacă poți.
Mă citești pe
ascuns, continuu, cu o fervoare de maniac, îți văd adresa de IP veșnic prezentă
în paginile mele. Îmi copii și studiezi fotografiile din toate unghiurile, mă
cauți în urechi, în buric, între degetele de la picioare, în fiecare imagine pe
care o ai furată din albumele mele.
Și știu asta.
Îmi verifici trăirile
brodate-n vorbe, îmi bănuiești gândurile
și le mesteci în minte, în felul tău.
Te-ntrebi adesea cât anume ai cunoscut,
dacă vreodată ai cunoscut ceva din mine.
Nici să dormi nu
poți, verifici netul ori de câte ori te întorci, în pat, pe partea cealaltă, nu
cumva să fi publicat pe blog iar tu să nu știi.
Știu că ți-e frică de Timp, știu că ți-e frică de anchilozarea pe care o simți, dimineața, când faci primul drum la baie și te-ntrebi, invariabil ce naiba ți se întâmplă.
Citește continuarea Aici.
***
Acesta este un text scris cu furia cuiva care și-a găsit poșeta răvășită, mașina descuiată și cotrobăită, parola la computer- spartă. Dintr-o suflare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu