luni, 8 iunie 2015

Vorbim Diaspora- ”Așa se Face”, fără manual

Voi sunteți Acolo, acasă. Noi suntem Aici, afară și de-o seamă cu voi.
Noi suntem plecați cu sutele de mii, în ultimele două decenii și ne-am așezat care pe unde s-a priceput. 
La voi viața n-a sărit nici măcar o săptămână în calendar, de era vară sau iarnă, iar calendarul bisericesc, lipit pe perete în bucătărie, v-amintește de tainele pământului, ale bobocilor de gâscă și ale rodului, de posturi și de sfinți cu nume de prieteni.

La noi un fir s-a rupt decum am părăsit Otopeniul și l-am reînodat în cealaltă dimensiune, cea a orelor mai scurte și mai intense din lifturile clădirilor din oțel și sticlă, tot mai înalte. 
Firul sărbătorilor, de la an la an s-a topit din calendare. 
De zilele onomastice ne-amintim atunci când se revarsă, brusc, căldări de felicitări pe facebook. Funny, știu.

Ce voi nu mai vorbiți, fiindc-a trecut atâta timp, la noi trăiește. 

Și voi și noi ne-am fugărit, jucat cu patimă, ne-am bătut între noi, când eram mici. Voi probabil c-ați mai uitat, noi, nu.

Și voi și noi ne-am plimbat pe sub tei ori castani, în adolescență, în hăinuțele prost croite la Apaca dar cu sufletele arzând de tainele chimiei împrăștiate în priviri ori în tăceri, la asfințit. 
Voi mai treceți și acum pe-aceleași străzi. Da, nu le mai regăsiți fiorii. Fiindcă fiorii au mai plecat și cu noi. Noi am luat străzile, cu anii lor cu tot,  cu parfumul teilor și ochii strălucind în penumbrele felinarelor.

V-ați crescut copiii cum v-ați priceput. La fel și noi.
I-ați învățat mândria de a fi român. Noi ne-am cam justificat copiilor.
I-ați îndrumat să-și viziteze locurile sacre și să-și păstreze prieteniile de foc. Noi le-am spus, nu o dată, să se ferească de români. Nemotivat, cel mai adesea.
I-ați învățat să să aibă curaj și determinare. La fel și noi.

Voi i-ați mai articulat, cu palma la fund, cu cartea-n cap când dădeau în gropi de indolență. Noi îi amenințam că-i trimitem în România, cam ca-ntr-un lagăr, dacă nu erau în stare să facă folositor ceva în viață.



Voi ați trecut prin timp,cu toții, laolaltă. Noi încă dormim pe perne de adrenalină știind că determinarea pe care o avem de transmis, prin exemplele proprii, n-are alte izvoare în jur.

Voi v-adunați și faceți planuri de mers la mare. Noi ne-adunăm și facem planuri unde-o să ne apuce pensia. Iar vacanțele le facem parcă rușinați că ne permitem deșănțarea zilelor de răsfăț, totdeauna ferit de ochii grupului.

Voi cu toții faceți un efort, în fiecarezi, de a le asigura copiilor ajunși mari, cele trebuincioase. Ai noștri au deja de toate, de mult nu mai cer, fiindcă primesc și fără să ceară.

Voi trăiți în normalul societății pe care nu vă feriți s-o blamați, vocal, când v-ajunge la os. Noi trăim în normalul altor societăți, ale căror anomalii, ciudățenii ori excrescențe adesea ne facem că nu le vedem.

În casele noastre din lume, România se reduce la noi, prima generație de părinți pe adrenalină. Copiii noștri pierd, cu fiecare somn de noapte, un pic din românii din ei.

Voi, în virtutea copilăriei petrecută în același cartier, mă gândesc, n-ați putea scrie, așa, o carte mare și cu poze, despre cum, cine suntem noi românii ca firi, tradiții și obiceiuri, s-o traduceți în limbile de emigrație națională, să le-o vârâm și noi copiilor noștri sub nas?

Poate așa  mai scăpăm și noi de explicat lucruri, a căror facere care nouă ne vin natural. Și nu ne vor mai întreba la nesfârșit, la fiecare cozonac dospit, la fiecare botez, la fiecare pomană, la fiecare Paște, la fiecare tiv cusut, gogonea pusă la murat,la fiecare salată de beuf ornată cu gogoșari și măsline: “De ce faci Așa? Cum adică  Așa Se Face?”


Începem să uităm și noi de ce Așa Se Face. Facem Așa și gata, fiindcă altfel nu știm.

2 comentarii:

Universul meu magic spunea...

Dai prea multa valoare Lor , celor ramasi si prea putina noua , celor plecati .... te asigur ca cei ramasi stiu de multe ori mai putin .... fac mai putin pentru patrarea acestor lucruri .... Romania nu e un spatiu geografic si de multe ori e mai adevarata aici .

Magdalena Manea spunea...

:) despre Noi, cei plecați, în textele următoare. Încerc să păstrez balanța între cine au devenit Ei și cine, Noi. Suntem ca două continente separate de un ocean de lucruri, fapte, întâmplări.